marți, 16 aprilie 2013

Oile ciobanului s-au dat iar in stamba..alea 4 goluri unde sunt???


     Rapidul a dovedit inca o data ca liantul dintre jucatori si suporteri e o arma pe care altii nu o poseda, un atuu care depaseste cu mult valoarea, banii sau faima. Asa se explica faptul ca un copil de 17 ani, Vasile Nicolae, a facut un anonim din vitezistul Popa si, implicit, ca echipa oierului sef s-a chinuit pentru un egal in Giulesti. Constat ca marele tehnician manelist face referire la faptul ca cifrele arata ca ai lor ne-au sufocat total. In afara de celebra sintagma, fotbalul se joaca pe goluri, ma intreb ce ar fi spus daca s-ar fi intamplat invers?....probabil ca asa si-au propus sa joace dupa marcarea golului..nu-mi fac griji, a primit ce a meritat...in ce tara din lumea asta antrenorul face semne si raspunde suporterilor adversi???...n-ai ce sa-i ceri unui manelist. Cine sta pe langa ala care a lovit un suporter (nu ii retin numele) ajunge sa se comporte ca el.
  Cat despre intamplarile din final...va intreb suporteri ai oilor, daca rapidistii intentionau sa arunce cu ce nimeresc in stelisti, nu aruncau de la inceputul meciului?...daca nu stiati, furia suporterilor de la tribuna a doua s-a dezlantuit din cauza semnului obscen facut de latovlevici, atunci cand a luat mingea sa arunce de la margine....iar domnul tusier probail ca nu a fost sau nu a vrut sa fie atent la ce s-a intamplat...si acum iarasi intreb...Unde s-a mai vazut ca jucatorul sa arate obscenitati publicului in timpul jocului?...daca s-ar fi intamplat lucrul acesta si in alta tara...probabil ca si acolo s-ar fi trezit cu ceva aruncat...e vorba de CIVILIZATIE...daca jucatorii sau antrenorii se comporta precum suporterii, lucruri ca acestea se intampla. Nu mai spun ca jucatorul trebuia eliminat, dupa regulile fifa....ahh, am uitat, e Romania..si jucam cu steaua :|
 Deci, daca va vedeati de treaba, astazi nu mai discutam despre acest subiect. Ma intreb, oare de ce in meciul cu dinamovistii nu s-a intamplat nimic?...galeria lor a fost...a voastra e precum doamna chiriches.
  In final, ca tot se vorbea de 4 goluri, va invit stelemisti sa va reamintiti, de acel 5-1, si tin sa va reamintesc cam cum au stat lucrurile in ultimii ani, citandu-l pe Dan Chelie Teodorescu, presedintele ligii suporterilor:

2008
Tur. Ghencea. Bozovici primește un șurub în cap, din tribune. I-l arată lui Deaconu (fost sportiv la secția de scrimă a „ălora”), care îl acuză pe jucătorul nostru: „L-ai avut ascuns în jambiere!”. Rapidiștii tac și reiau jocul. Pus pe masa Comisiilor pentru a fi judecat, șurubul dispare în mod miraculos.
Retur. Giulești. Conducem cu 1-0 în minutul 74, prin golul lui Săpunaru. Același Deaconu oprește meciul din cauza unei brichete, care dacă ar fi explodat ar fi distrus probabul jumătate din planetă, așa că nu e cazul să lase jocul să continue, și scorul se transformă spectaculos în 0-3. Găinile aleargă speriate spre ieșire. Pierdem șansele la titlu nemeritat, din nou din cauza „lor”. Rapidismul din mine înflorește.
2012
Arena Națională. Suntem înjurați și batjocoriți de crainicul stadionului, care instigă spectatorii la ură de rasă la stația de amplificare. După meci, managerul „ălora” face gesturi obscene spre noi și mimează datul din aripi. Al găinilor, probabil. În drum spre vestiare, Herea e lovit cu pumnul de un admirator al lor. Se iau măsuri „drastice”: bătăușul e averizat de jandarmerie că, dacă mai face, va fi spus părinților. Rapidismul din mine rezistă.
2013
Aprilie
Luni
Ajung acasă din deplasarea de la Bistrița, obosit după 48 de ore de nesomn. Merg să-mi cumpăr pânză pentru steag și să-mi iau bilet, că duminică are meci Rapidul în Giulești. Vin acasă, deschid televizorul și îl văd pe ”manager” amenințând sfidător că va cere suspendarea lui Pancu pentru că ar fi auzit el că rapidistul a scandat injurii la adresa alor lui. Începe războiul mediatic împotriva noastră, îmi zic. Din tabăra noastră, niciun răspuns. Închid televizorul. Rapidismul e la locul lui.
Marți
Îmi caut fularul norocos, pe care l-am avut și la faimosul 5-1, și mi-l pun la indemână pentru duminică. La știri, jucătorii ”ălora” se fălesc cu faptul că meciul cu Rapid nu e un derby pentru ei și nu au de cine să se teamă. Rapidiștii nu răspund. Iubirea pentru alb-vișiniu mă hrănește.
Miercuri
Încep să decupez steagul pentru a-i da forma finală. Pe internet, citesc articole în care „patronul” declară, arogant, că ne vrea umiliți, că-i premiază pe-ai lui cu mii de euro pentru o victorie la mai mult de patru goluri diferență în meciul cu noi. Jucătorilor și antrenorilor noștri le chiorăie mațele, dar niciunul nu dă vreo replică. Abia aștept să-mi văd Rapidul duminică!
Joi
La solicitarea liderilor, merg să lucrez la coregrafia pentru duminică. În mass-media se vorbește despre un accident al portarului lor de rezervă, bătut de cei cu care a avut incidentul din trafic. Oficialii lor ne arată cu degetul și dau declarații războinice: ”Bătăușii sigur au fost rapidiști, au vrut să ne scoată jucătorul din cărți! Îi omorâm! Norocul lor ar fi să-i prindă poliția înainte”. Nu a existat nicio dovadă care să confirme acuzațiile. De la noi, n-a comentat nimeni. Mai sunt doar trei zile până la meci!
Vineri
Îmi vopsesc steagul în vișiniu. ”Ăia” se întrec în declarații sfidătoare la adresa noastră: ”Banii promiși de patron sunt ca și luați! Le dăm minim patru goluri! Până la ora 21:30 o să avem deja trei goluri avans!”. Aflu de la liderii suporterilor că jandarmeria și observatorii Ligii vor să ne bage bețe-n roate în ceea ce privește coregrafia, că nu le place pânza pe care vrem s-o afișăm. Spectacolul nostru n-are nimic urât în el, așa că mă întreb ce au cu noi și ce îi deranjează așa tare. Dar ne vedem de treabă în continuare. Steagul e pus la uscat și inima tremură de emoția revederii cu Rapidul mult iubit.
Sâmbătă
”Avem informații că vor sări în teren să ne bată, că ne vor năuci, dar eu nu mă tem!”, îl aud din nou pe instigator, încercând din răsputeri și cu toată ura de care e în stare, să ne provoace. Între timp, îmi repet a zecea oară coregrafia pentru meci. Începe să mi se facă frică, prea ne-au atacat toată săptămâna și îmi imaginez că vor infiltra oameni printre noi ca se se asigure că le ies ”predicțiile”. N-am auzit niciun rapidist că ar vrea să facă scandal, iar mie personal nici nu mi-ar fi trecut prin cap dacă nu îi auzeam pe „ăia” vorbind despre așa ceva. Apoi, aud că s-au ferecat porțile Giuleștiului până la ora meciului, că vor fi controale la sânge la intrare, că n-avem voie nici să respirăm. Bine, zic, și rabd. Te pomenești că Bin Laden o fi rapidist și au presupus că va pune azi o bombă în Giulești. E ok, lângă Rapid pot să stau și fără să respir.
Duminică
Îmi iau steagul, de care sunt mândru și la care am lucrat cu inima, și pornesc spre stadion. La intrare, sunt bruscat de jandarmi, care abuzează de puterea pe care o au și mă împing de la unul la altul. „Vezi ce faci cu bățu’ ăla, că ți-l bag în cur!”, mă avertizează unul din ei după control, nemulțumit fiind că nu am nimic ilegal ascuns prin pantaloni șau adidași. Cu o oră înainte de meci, stadionul e plin și noi cântăm din răsputeri deja. Începe meciul, facem atmosferă, marcăm, suntem fericiți. Din senin, apar jandarmi printre noi, sunt împins, înjurat, amenințat, deși tot ce fac e să-mi încurajez echipa și să flutur un steag. Un jucător de-al lor stă șapte ore să execute o repunere de la margine, în timp ce, pe la spate, arăta degetul mijlociu ridicat în direcția noastră. Apoi, îl văd tăvălindu-se pe jos. Se întrerupe meciul, îi observ pe „ăia” fugind spre vestiare. Dar ușile de la vestiare sunt încuiate, așa că, neavând pe unde să iasă, se întorc în teren. Îmi reiau cântecele și o fac din toată inima și cu tot glasul pe care îl mai am. Meciul se termină nedecis, ca rezultat, dar cu un câștigător clar la impresia artistică.
Lunea următoare
Mândru de rezultatul de pe tabelă (căci am jucat impotriva României) dar mai ales mândru de dăruirea cu care au jucat rapidiștii mei, deschid calculatorul să văd comentariile la cald despre meci. Îl văd pe Reghecampf arătând trei degete spre „oficiala” noastră și primind o sticlă de ceai în cap, pe Meme alergând bezmetic cu un scaun în mână și nu înțeleg de ce, căci pentru a fi om „cu scaun la cap” nu e de ajuns să iei un scaun și să ți-l pui pe cap, și aflu cu stupoare că SUNT CEL MAI MARE HULIGAN. Că tot ce-am făcut eu în săptămâna precedentă e cel mai mare prejudiciu ce poate fi adus fotbalului. Că stadionul va fi închis. Că a fost un week-end însângerat, deși eu n-am văzut nicio picătură de sânge. Că ne-au făcut o favoare că au reintrat pe teren. Că sunt oripilați de atmosfera creată de noi (care, în realitatea noastră, e unică în România, specială, frumoasă, înălțătoare și pe care care o laudă TOȚI adversarii noștri). Aflu că nu merit să mai fiu pe un stadion de fotbal, că nu mi-a făcut cinste modul în care m-am comportat, că sunt un needucat, o brută, un analfabet și multe altele. Mă uit în oglindă și încerc să îmi imaginez de ce ar avea cineva o astfel de părere despre mine. Tot ce văd e un băiat îndrăgostit de Rapid, care vine la meci pentru a-și susține echipa, care știe să scrie corect, care respectă pe toți cei care merită, care se poarta cuviincios și nu deranjează pe nimeni și care, deși a fost incitat și zgândărit toată săptămâna de dinaintea meciului, N-A ADUS NICI O OFENSĂ, NIMĂNUI. De ce toate calitățile mele se reflectă în ochii lor sub formă de defecte? Pentru că ei sunt orbi sau pentru că interesele sau ura le umbresc judecata atunci când vine vorba de suporterii echipei Rapid?
Date fiind deciziile din trecut, mă aștept să nu mai calc pe Giulești până la finele sezonului. Oare în deplasare ne vor mai da voie să mergem? Oare o să mai avem voie să vorbim în public despre Rapid? Oare o să mai avem dreptul la viață?
IN CONDITIILE DATE, E GREU SA NU MA SIMT SINGUR IMPOTRIVA TUTUROR SI SA STRIG IN GURA MARE: MM_IE “ALTII”.

P.S. Ca a fost derby sau nu...se vede din reactia bancii la golul egalarii, venit dintr-o deviere....s-au bucurat ca si cum ar fi luat banii aia pentru cele 4 goluri ;)